Viitorul: telefoane inteligente și oameni proști
Lumea evoluează, suntem deja generația online – sau asta vrem să credem că suntem. Dar oare direcția în care evoluăm e cea justă ?
Ridică-ți ochii din ecran și privește în jur! Cam asta e mesajul din următorul video, cu peste 10 milioane de vizulizări în 10 zile de la încărcarea pe youtube. Video e în engleză, dacă nu vă descurcați am extras, tradus și adaptat din video următoarul text; nu am pretenția că e o traducere academică:
[…] Ridică-ți ochii de pe ecranul telefonului, Oprește toate ecranele (digitale); Cu o existență limitată, un număr fix de zile (pe acest Pământ), Nu-ți irosi viața navigând pe (inter)net, Pentru că atunci când vine sfîrșitul, Nimic nu e mai rău decât regretul […]
Din păcate mă regăsesc în cele descrise în video. Inițial n-am vrut să ascult indicațiile unora din jur, dar mi-am dat seama de importanța trăirii în lumea reală după:
- ce timp de 3 săptămâni am renunțat la smartphone; am revenit la un dumbphone care-l foloseam exclusiv pentru a vorbi, împrejurare cauzată de trimiterea terminalului în service …
- ce am realizat că amintirile care mi se întipăresc pe creier sunt cele din lumea reală nu din online. Adică terminarea jocului X la exact 37 de ore de la lansarea oficială cântărește în amintirile mele puțin spre deloc comparativ cu iarna în care urcasem pe Tâmpa și zăpada era de juma de metru iar sus, în timp ce ningea, am rămas la bustul gol pentru a schimba hainele ude;
- ce am fost marcat de povestea unui amic, din timpul voluntariatului său la spitalul județean: acolo, fiind la munca de jos, schimbând repetat bandajele unui om în etate (85+ ani) i-a “aflat” povestea. Un fost grande futad*re, om al partidului (PCR), cam toată viața petrecută ca atașat diplomatic sau ceva similar – prin toate colturile exotice ale lumii, cu resurse financiare gârlă la dispoziție acum fusese redus la un cerșetor; cerșetor de atenție; nu avea pe nimeni, nu avea familie iar prietenii – ăia 2-3 pe care el îi considera prieteni – s-au dus deja pe altă lume. Era plin de regrete și nu cred că facebook-ul l-ar fi ajutat în vreun fel.