Din cât am călătorit până acum pot spune că am avut parte de întâmplări bune sau excelente dar și de unele proaste. De regulă nu generalizez, dar ce-am trăit pe propria piele pot spune că întâmplările din România sunt pe departe cele mai proaste (depășindu-le pe cele din Rusia sau Ucraina – revin cu link). Evident, nu toate, dar îndeajuns încât să le dedic un loc aparte aici pe blog.
Se spune că românii sunt ospitaieri și primitori. În cazul de față mi s-a dovedit că-i un mit. Plec cu soția într-o plimbare de relaxare în zona Bran – Moeciu și ca să-mi delectez retina cu culorile toamnei. Ghiozdanul foto & trepiedul erau pregătite, ca întotdeauna, poate poate îmi iese în cale un cadru ce merită imortalizat nu doar pe creier.
Ajunși la capăt de drum, la bariera care delimita parcul Bucegi și dau să caut un punct mai înalt ca să pot încadra un pâlc de copaci colorat și iluminat în mod aparte, de pe un deal învecinat. Observ reclama către hotelul din imagine, zăresc și hotelul undeva mai în spate și îmi dau seama că de pe drumul de acces spre hotel, aș putea surprinde cadrul dorit.
Cu trepiedul, aparatul și tele-ul montat parcurg cei 200m spre hotel. De pe drumul pietruit observ ramificații către cel puțin alte 3 case/gospodării. Îmi poziționez trepiedul astfel încât eu eram cu spatele spre hotel iar obiectivul era țintit spre o culme opusă de hotel. Erau niste cabluri aeriene de alimentare cu energie electrică total aiurea trase, care mă încomodau și mă tot mișc încercând să determin o poziție cu încadrare optimă. Apare însă o doamnă din hotel, aproape ca arsă, care ne întreabă ce facem; cum nu-i prea dau importanță (peste gură cască am tot dat și-i cam ignor din start) ne spune că suntem pe domeniul privat și că trebuie să plecăm sau că n-am voie să fac poze de acolo (nu rețin exact exprimarea, însă era clar că nu mai putem sta acolo).
Tot din experiență știu că argumentele logice nu-s valide în fața unor astfel de persoane, iar eu – din păcate – am o limită sub care nu-mi doresc să cobor. Plecăm respectuos, fără să surprind nici un cadru, iar distinsa doamnă ne-a escortat aproape jumătate din drum.
La rece am analizat ce s-a petrecut acolo și am ajuns la concluzia că fie s-au speriat când m-au văzut așa dotat și au ceva de ascuns (imaginația îmi spune: casa de marcat în pană, probleme cu curățenia, alimenatarea cu energie electrică ciobănită, etc.) fie s-au comportat ca un adevărat Gică Contra și ne-au catalogat într-un mod plin de laude că nu le-am trecut pragul, mai ales că eu nu eram chiar la costum Armani… Oricum, numai de bine pentru turism și promovare.
Pentru eternitate, datele super resortului unde nu vă recomand să călcați nici picat cu ceară, nici dăcă vă fugărește ursul din rezervație sunt: Mistral Resort Moieciu; au și site .ro, Facebook și un cont de twitter rătăcit. Oricum, pentru mine e cam îngrămădeală acolo.
iar locația e aici:
click pentru hartă mărită
