personal

Experimente cu R-OH

Molecula de alcool, wikipedia

sursa: wikipedia

Dacă nu (mai) sunteți familiarizați cu chimia vă trec eu rapid printr-o sesiune rapidă. Alcoolul este orice compus organic cu grupă funcțională hidroxil (-OH) care este legata de un atom de carbon saturat, marcarea generică realizându-se cu formula R-OH. Reîmprospătarea mea se oprește aici, studiu individual putându-se realiza aici: (RO | EN).

Revenind la viața de zi cu zi, din călătorii sau cadouri de la amici sosiți de peste mări și țări am ajuns să am acasă diverse băuturi spirtoase. Parte din lichidele care au supraviețuit testului timpului se regăsesc în cadrul de mai jos:

crossfire.ro-export_700px_R-OH_001

Experimentul 1 pe care-l aveam de ceva vreme în plan a fost să mă joc cu blițurile (Canon 580 EX II, Canon 430 EX). Neavând (încă) un fundal atât de mare, am folosit o blendă de difuzie ca fundal alb, în care reflectam un blițul 430 EX setat manual la puterea de 1/16 cu un filtru albastru peste el. Blițul a fost poziționat în spatele sticlei de Campari (centru dreapta) iar distanța până la fundal era de vreo 5 cm.

Experimentul îl pornisem ca o joacă în bucătărie iar când am constat amploarea ce a luat-o deja era prea greu să mut totul într-o cameră ce mi-ar fi permis să depărtez mai mult masa de fundal și în același timp eu de subiect. Am încercat cu mai multe geluri de culoare dar am ales cea pe albastru pentru a sugera efectul răcoritor al lichidelor consumate la temperaturi joase. Cel de-al doilea bliț, 580 EX II, împreună cu difuzor mai special era pe montat pe aparat, fiind direcționat  spre tavanul alb pentru a umple cadrul și a crea un pic de reflexii pe sticle ce ar trebui să ajute la tridimensionalism. Din dreapta sticlelor aveam o lumină difuză de la un geam iluminat de soarele cald al amiezii.

Am constatat că fundalul e prea mic și voi ajunge tot la editare unde am ales intenționat să nu dau fundalului un alb pur ci unul un pic murdar … un after / before mai jos:

crossfire.ro-export_700px_R-OH_001_b-and-a

Experimentul 2 a avut loc în a doua parte a aceleiași zile, seara, unde într-o companie extrem de selectă, pentru un motiv bine întemeiat și unic în viață am descoperit o povestioară interesantă pe sticla unui vin preferat. În termeni Carpato-Danubieno-pontaci (p mic scris voit așa!) vinul în cauză ar fi o șampanie – mai corect un vin spumant. Dacă nu ați încercat tipul prosecco vă recomand cu căldură pentru că nu știți ce pierdeți ! Povestioara care vine ca o mănușă acestui vin e următoarea:

(traducerea aproximativă și adaptarea îmi aparțin. nu am pretenția că este o traducere academică)

Batiso*

… exista tradiția că pruncul, după botezul din biserică, să fie dus de către naș sau bunic la bodegă pentru a fi inițiat cu pasiunea autentică a vinului unde buzele să-i fie udate cu 2 stropi de prosecco. Acest vin se numește “batiso” pentru a lăsa un semn autentic celui ce-l degustă.

*batiso = botez în dialectul italian veneto

Rezerva de prosecco evaporându-se destul de repede am ajuns la Purcari. Următoarele 2 fotografii sunt surprinse cu telefonul, dimineața de după …

Good #prosecco wine crossfire.ro-export_700px_R-OH_003

April 22nd, 2013|personal|

Tu cât de bine stai cu memoria culorilor ?

În continuare poți afla pe ce scară te situezi la recunoașterea culorilor. E vorba de un test scurt de acuitate vizuală combinat cu memoria ta.

Ideea e că ți se oferă 9 diapozitive cu sigle / logo-uri internaționale și cunoscute precum Coca Cola, Dropbox, Yahoo, etc. într-un format monocrom iar tu trebuie să alegi exact tipul de culoare care lipsește selectând coloarea din cerc și apoi reglând intensitatea.

 Rezultatele mele sunt:

test acuitate vizuală test acuitate vizuală

Testul de care v-am povestit mai sus îl accesați de aici.

Anterior v-am indicat și un test pentru a vedea cum distingeți culorile – aici.

April 10th, 2013|personal|

Kiev – Ucraina atunci si acum

Valul acesta de iarnă târzie cu zăpadă masivă și temperaturi prea joase pentru o perioada de sfârșit de martie, ce au blocat zilele trecute importante capitale europene îmi trezește amintiri plăcute.

Pe un site rusesc ajuns din link în link – și să vreau să repet pașii nu-mi mai iese – dau peste imaginea de mai jos cu Kievul sub zăpadă în 25.03.2013:

copyright unknown

Kiev – copyright unknown

Amintirile plăcute vin pe seama scurtei mele vizite acolo, fiind cazat exact în hotel din fundal, Hotel Ucraina – clarificare pentru necunoscători de alfabet chirilic – ca mine de altfel. Eu am surprins următoarele 3 cadre cu 2 ani înainte (sfârșit de februarie 2011) într-o atmosferă complet diferită:

  • temperaturi de -9 grade Celsius, cu o umiditate în aer foarte ciudată pentru mine de ți se părea că sunt lejer -20 C; 
  • exact în fața intrării centrului comercial din imagine, era o scenă și zilnic se adunau manifestanți – de ordinul a 1000-2000 persoane care o puneau de o revoluție tipic Ucrainiană, alternativ unii pentru Timoshenko (ce a fost condamdată in octombrie 2011 la închisoare) iar unii care vroiau rusificarea Ucrainei. De la distanță păreau pasnici, dar nu-mi era totuna să apar eu cu aparatul în mână p’acolo…
  • în zonă, dacă scăpai de manifestanții de sus (pașnici cum am spus), apoi de poliția lor care mai făceau controale preventive și al dracului dacă înțelegeam ce vor, te luau în primire diverse dame de companie, care-și ofereau serviciile cu broșuri și cărți de vizită acolo în plină stradă, sub protecția tacită a polițailor;
  • În prima seară termometrul din camera de hotel, la intrare îmi arăta voinic +16 grade. Am dat drumul la caloriferul minuscul și am ieșit la o scurtă tură de recunoaștere. Afară după vreo oră de bântuit prin împrejurimi datorită condițiilor climatice descrise mai sus mi se blochează obiectivul (nu mai focusa deloc), iar display-ul de aparatul foto 40D  avea lag masiv. Iau rapid o cină într-un local călduros și mă întorc în camera de hotel la +17 grade, dimineața mă trezesc lăfăindu-mă în +18 C, după care schimba camera și ajung la un omenesc +20 C. Mai mult nu se putea !

crossfire.ro-export_900px_Kiev-Ucraina-02-2011-001 crossfire.ro-export_900px_Kiev-Ucraina-02-2011-002 crossfire.ro-export_900px_Kiev-Ucraina-02-2011-003

March 28th, 2013|foto, iarna, outdoor, personal|

Felicitări de la LinkedIn

Eu știu că m-am înscris pe LinkedIn relativ târziu, prin Septembrie 2008. Ca o măsură de PR bună am primit astăzi un mail cu următorul atașament:

Optimized-linkedin-0.5million

unul din 500.000 de utilizatori din România sunt eu … o cifră.

voi ?

February 8th, 2013|diverse, personal, statistică|

Aștept iarna

Afară, acum în timp ce scriu acest post, a început să ningă. Sincer aștept zăpada, dar ceva serios. Mă gândesc și la autorități și șoferi; ce fain ar fi să putem face cerere să ni se livreze zăpada treptat, să nu creeze probleme (link).

Revenind la iarnă, uitați 2 cadre apropiate că și locație una de alta, din ianuarie 2011. Sunt cu un wide pentru că era montat pe aparat și deja se înserase bine de tot; Cu ceva ani în urmă, cam prin același loc, de data asta vara tot seara și tot în compania lui Alex, am dat nas în nas cu un urs, și nu doream să repet experiența.

Fiind destul de întunecat, obligatoriu am folosit trepiedul, timpii de expunere fiind 5s și 13s la ISO160. Focus manual.

Turismul românesc în viziunea unora

Din cât am călătorit până acum pot spune că am avut parte de întâmplări bune sau excelente dar și de unele proaste. De regulă nu generalizez, dar ce-am trăit pe propria piele pot spune că întâmplările din România sunt pe departe cele mai proaste (depășindu-le pe cele din Rusia sau Ucraina – revin cu link). Evident, nu toate, dar îndeajuns încât să le dedic un loc aparte aici pe blog.

Se spune că românii sunt ospitaieri și primitori. În cazul de față mi s-a dovedit că-i un mit. Plec cu soția într-o plimbare de relaxare în zona Bran – Moeciu și ca să-mi delectez retina cu culorile toamnei. Ghiozdanul foto & trepiedul erau pregătite, ca întotdeauna, poate poate îmi iese în cale un cadru ce merită imortalizat nu doar pe creier.

Ajunși la capăt de drum, la bariera care delimita parcul Bucegi și dau să caut un punct mai înalt ca să pot încadra un pâlc de copaci colorat și iluminat în mod aparte, de pe un deal învecinat. Observ reclama către hotelul din imagine, zăresc și hotelul undeva mai în spate și îmi dau seama că de pe drumul de acces spre hotel, aș putea surprinde cadrul dorit.

Cu trepiedul, aparatul și tele-ul montat parcurg cei 200m spre hotel. De pe drumul pietruit observ ramificații către cel puțin alte 3 case/gospodării. Îmi poziționez trepiedul astfel încât eu eram cu spatele spre hotel iar obiectivul era țintit spre o culme opusă de hotel. Erau niste cabluri aeriene de alimentare cu energie electrică total aiurea trase, care mă încomodau și mă tot mișc încercând să determin o poziție cu încadrare optimă. Apare însă o doamnă din hotel, aproape ca arsă, care ne întreabă ce facem; cum nu-i prea dau importanță (peste gură cască am tot dat și-i cam ignor din start) ne spune că suntem pe domeniul privat și că trebuie să plecăm sau că n-am voie să fac poze de acolo (nu rețin exact exprimarea, însă era clar că nu mai putem sta acolo).

Tot din experiență știu că argumentele logice nu-s valide în fața unor astfel de persoane, iar eu – din păcate – am o limită sub care nu-mi doresc să cobor. Plecăm respectuos, fără să surprind nici un cadru, iar distinsa doamnă ne-a escortat aproape jumătate din drum.

La rece am analizat ce s-a petrecut acolo și am ajuns la concluzia că fie s-au speriat când m-au văzut așa dotat și au ceva de ascuns (imaginația îmi spune: casa de marcat în pană, probleme cu curățenia, alimenatarea cu energie electrică ciobănită, etc.) fie s-au comportat ca un adevărat Gică Contra și ne-au catalogat într-un mod plin de laude că nu le-am trecut pragul, mai ales că eu nu eram chiar la costum Armani… Oricum, numai de bine pentru turism și promovare.

Pentru eternitate, datele super resortului unde nu vă recomand să călcați nici picat cu ceară, nici dăcă vă fugărește ursul din rezervație sunt: Mistral Resort Moieciu; au și site .ro, Facebook și un cont de twitter rătăcit. Oricum, pentru mine e cam îngrămădeală acolo.

iar locația e aici:

click pentru hartă mărită

October 29th, 2012|Moeciu, personal, probleme, turism|

2 premiere despre cupa bloggerilor la tir cu pistolul

Despre evenimentul care am povestit inițial aici trebuie să vă indic că au avut loc, la poligonul de tragere indoor al Ultra Armory, cu muniție letală, cel puțin 2 premiere:

  • a fost o premieră în blogosfera din România; eu n-am urmărit tot ce a mișcat până acum în România, dar așa indică Social Media Brașov, iar ei par să se priceapă.
  • eu, am câștigat locul 1, cu la 2 puncte avans față de locul 2.

Fiind tot la capitolul premiere, de la mine aș adăuga ca foarte probabile următoarele:

 

  • concursul nu a fost unul 100% corect, am avut colegi ce parcă au preferat noncombat-ul și ulterior s-au declarat porumbei ai păcii: Dani Urda, Ovidiu Aron şi Mihaela. Innocent
  • chiar dacă ne aflăm în România, nu a fost nevoie de nici o comisie de contestații;
  • au fost cei mai mulți participanți simultan, la un concurs de tir, desfășurat la Ultra Armory (18 de persoane, dacă ne uităm pe foaia de punctaj); foto via Băncilă Nicoleta.

Provocarea-concurs a constat, după instruirea atentă și sub supravegherea instructorilor în 5 trageri de acomodare ce nu au contat la scorul final, la distanța de 5m. Au urmat alte 5 trageri la 5m si 10 trageri la 10m. Ca să nu putem afla decât la final clasamentul și să fie menținut suspansul, pentru calculul punctajului final s-a aplicat ponderea de 40% pentru focurile de la 5 metri și 60% pentru cele de la 10 metri.

Clasamentul final pentru ediția I a Cupei bloggerilor brașoveni la tir – a fost: locul I, 77 de puncte – subsemnatul; locul II, 75 de puncte – Aftanasa Octavian; locul III, 73 de puncte – Băncilă Nicoleta.

Avem si un video rezumat – Alex Trofim, bloghita.info

Multumiri lui Sorin de la BrasovBuzz.ro pentru implicare și organizare excelentă, Ultra Armory că ne-a oferit locația iar instructorilor săi că ne-au inițiat în tainele tir-ului cu armă letală și aștept cu nerăbdare ediția II. Neapărat de citit balada lui Sorin, la final de competiție:

Pe Zizin, în jos

Pe un drum pietros,

Câțiva meșteri mari

Bloggeri pistolari,

Vin la poligon

Să tragă-n carton

Cu pistoale GLOCK

[…]

aici continuarea.

Și galeria foto, aici:

PS: imaginile la rezoluție mare, vi le trimit personal. Doritorii să-mi lase un mesaj, cu adresa de mail corect completată.

October 28th, 2012|Brașov, concurs, personal|

Tu cât de bine distingi culorile ?

Statisticile spun că 1 din 255 femei și 1 din 12 bărbați prezintă un fel de deficiență de percepere a culorilor.

Unul dintre furnizorii recunoscuți pe plan mondial pentru colorimetre, X-Rite și soluții de calibrare a echipamentelor propune următorul test. Trebuie să aranjați într-o ordine cât mai fluidă nuanțele între cele 2 culori fixe de la fiecare capăt. Aveți 3 seturi pe care să lucrați. Scopul este să atingeți o cifră cât mai mică, ideal zero.

Eu, cu toate că folosesc un monitor calibrat cu un produs concurent dar la fel de bun DataColor Spyder 3 am reusit să obțin scorul de 11, seara la ora 22:20 după o zi de muncă; Acum vreo 4 ani, am făcut pe viu un astfel de test într-un cabinet oftalmologic în Germania, cu cubulețe colorate, si acolo scosesem punctajul minim (adică excelent, totul aranjat în ordine perfectă).

October 25th, 2012|personal|

Webstock 2012 – finalist la Campania Impreuna pe Instagram

Campania Impreuna pe Instagram, organizata cu ocazia evenimentului Webstock 2012, a ajuns la final. Un juriu format din bloggeri utilizatori de Instagram a ales cele 20 de imagini care vor fi imprimate pe tricoul oficial al evenimentului. Ele vor aparea de asemenea intr-un inedit Blog Book, iar autorii vor beneficia de expunerea in Vodafone Experience Store din AFI Palace Cotroceni. sursa: link

2 dintre creațiile mele se numără printre cei 20 de finaliști. N-am fost norocos la tragerea la sorți :(

September 25th, 2012|foto, instagram, personal|