Dau pe repede înapoi până în martie 2011. Zbor extrem de matinal, 2 îndrăgostiți bucuroși că urmează o escapadă de câteva zile într-o altă lume. Fără să țină cont de sugestia altora aleg să plece cu noaptea-n cap de acasă (ceva gen orele 02:00) până la aeroport – n-are rost discuția că nu e aeroport acum în Brașov. Ajung la destinație unde anterior solicitasem camera să o primim mai devreme.

Din schimbul de emailuri cu cei de la hotel, ajunsesem să ne cunoșteam ca-ntre prieteni motiv pentru care, la check-in primim un upgrade gratuit la o cameră din categoria de top. Bucuros pe moment constat ulterior că liftul era în procedura de mentenanță periodică. Refuzând precum Popeye ajutorul recepționistului (nu mai era necesar, dar vroiam să mai punctez la capitolul imagine și protecție în fata ei) o iau pe scări cu bagajele. Ajungem în cameră, care arăta exact ca-n imagine:

crossfire.ro-export_800px_povestea_din_pat_istanbul001

Nici nu termin de inspectat bine incinta, că deja constat o problemă. Oboseala acumulată pe drum, zborul precum și datorită condițiilor extrem de primitoare ale camerei, ea ajunsese așa:

 crossfire.ro-export_800px_povestea_din_pat_istanbul002

Am făcut și eu ce puteam să mai fac în acele condiții unde liniște era descrierea perfectă a armoniei înconjurătoare: inaugurez și eu patul. Câteva ore mai târziu, patul tresare violent; cei 2 porumbei se trezesc ambii speriați în noul univers. Imam-ul de la moscheea din apropiere începuse rugăciunea. Cine nu știe, în țările arabe, se practică rugăciunea de 5 ori pe zi iar cartierele sunt împânzite de difuzoare în care se aude slujba cam din orice colțișor. Eu trecusem cu vederea complet acest detaliu pe care-l experimentasem și în trecut și de care ea nu știa. Am râs un pic de întreaga conjunctură, am povestit, studiat zona pe hartă și plecat apoi în explorări urbane.

La ieșirea din cameră constatasem că pe ușă plasasem instinctiv semnul „acela de nebunii” – do not disturb – motiv pentru care – cred – la ieșirea din hotel recepționerul îmi făcuse discret cu ochiul. Ce știa el !?

Istanbul / Turcia, iar hotelul cred că era acesta.

detalii tehnice foto: cureaua de mână mi-a fost de folos, ISO 250 | Canon 40D | Sigma 10-20mm

Acest articol e o poveste reală, nu înflorită și e înscris în concursul “Povesti din Pat” organizat de Paravion.ro.