un-milion-lei-vechi

Acesta este al doilea articol dintr-o serie despre care am convingerea că voi putea scrie destule și care pun în lumină ciudată (ca să nu zic direct proastă) autoritățile. Câte un articol din seria asta va apărea în fiecare miercuri.

episodul 1 – ANAF Brașov sau Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov

 episodul 2 – detalierea sclavagismului impus de statul român

Da știu, sunt cuvinte poate prea dure, dar după ce veți parcurge informațiile prezentate cred că îmi veți da dreptate, cel puțin parțial. Oricine muncește în România legal, plătește taxe statului- bani din care statul dezvoltă infrastructura, plătește bugetarii care ar trebui să ne facă viața mai ușoară, dă pomeni electorale sau se lasă furat închizând temporar ochii la oamenii lor.

Să presupunem că ești Gigel Vaxile, lucrezi la o societate privată și ca urmare a muncii depuse – lunar, primești în mână, 2104 lei (salariu net). Asta înseamnă că slariu din cartea de muncă (salariu brut) e 3000 lei – diferența dintre ele fiind taxe datorate statului de către Vaxile, care le reține firma și le virează statului. Chiar dacă pare total aiurea, firma e taxată suplimentar de stat pentru fiecare angajat în parte, și mai ajunge să plătească alți 834 lei.

sclav-la-stat-01-crossfire.ro

Sumar pt un salariu de 2104 lei (net – în mână):

  • Vaxile plătește din salariul brut negociat cu angajatorul (cei 3000 lei), taxe la stat de 896 lei;
  • Firma (angajatorul) e obligată și ea să mai plătească taxe de alți 834 lei;
  • cheltuielile totale lunare ale firmei cu angajatul Vaxile sunt de 3834 lei.
  • la un calcul anual ar rezulta suma de: 25.250 lei care o poate cheltui Vaxile pe diverse chestii; presupunem că își va cheltui toți banii în țară.

Există o categorie de cheltuieli pe care Vaxile le va face, la care TVAul nu se mai aplică: impozit auto, asigurare obligatorie RCA, impozit taxa de parcare, impozit apartamen/casă. Cheltuielile le-am estimat după cum poți vedea în imaginile atașate. Presupunem că Vaxile cheltuie cam 10% din venit pe turism (bilete avion, cazare la care nu se mai aplică TVA). Dupa ce facem sumele și diferențele, mai rămân circa 20.597 lei de cheltuit pe diverse (mâncare, distracție, etc.). La valoarea asta se aplică TVA, deci iar se întorc bani la stat.

sclav-la-stat-02-crossfire.roAcum vine partea interesantă, cu un rezumat rapid: Vaxile – angajatul model - într-un an de zile ajunge să se bucure (să cheltuie) efectiv de doar 42% din cât a generat. La statul român, fără bătaie de cap aș zice, ajung restul de 58%. Sclavagism sau nu ?!

sclav-la-stat-03-crossfire.ro

Cum e situația în alte țări din zona EU-27: aș zice că nu e foarte diferită. Taxele de acolo cu siguranță sunt mai mari ca la noi, dar beneficiază de alt nivel de servicii de la stat, de altă implicare și mai mult respect. Nu pot să cred că în vreo țară din UE cineva ajunge să se bucure de mai puțin de 35% din cât a generat. Dacă aveți păreri/cifre clare de afară, mi-ar plăcea să le văd.

Între timp, nu pot decât să mulțumesc tuturor parlamentarilor și guvernelor de până acum, ei fiind unicii responsabili de situația asta. Nu-i discriminez pe niciunii, le doresc ce-mi doresc ei mie și la mulți ani!

Ah da, cele 2 curente de doctrină politică ar trebui să aibă următoare viziune:

  • socialismul ideal – cei cu venituri mai mari să plătească taxe și mai mari, din care să-i susțină pe cei cu venituri mai mici. Pe hârtie sună bine, dar în condițiile actuale venitul de sus al lui Vaxile ar fi considerat mare, și deci ar urma să fie taxat și mai mult. La societatea din România s-a dovenit că un astfel de sistem nu produce decât asistați sociali (vezi epoca Năstase), mulți pleacă din țară iar cei ce rămân o dau pe salarii la negru, deci fără taxela stat.
  • liberalismul ideal – toată lumea plătește aceleași impozite (același procent) și cu cât muncești mai mult, cu atât ajungi mai sus. La societatea din România s-a dovenit că un astfel de sistem nu prea are cum să funcționeze că sunt mulți asistați sociali care întind mâna și votează spre binele lor pentru viitorul apropiat.

Cum nu există nimic ideal în viața de zi cu zi, chiar sunt curios cât o mai ducem pe traiectoria asta.