Am urmărit cu un oarecare interes luptele duse pentru Roșia Montana, evenimentele de acolo din Apuseni și în ultimele zile cele de la Pungești. Ambele cazuri sunt un exemplu bun împotriva violenței. Ura asta care e în aer, justificată sau nu, e îndreptată greșit împotriva companiilor ce vor să exporeze (și au anumite drepturi acordate) și ar trebui îndreptată direct împotriva Guvernului / Parlamentului pentru că au permis așa ceva. Datorită manifestațiilor relativ pașnice din stradă cred că s-a reușit îngroparea temporară a proiectului Roșia Montană. Având în vedere resursele implicate până în prezent și bogățiile din subsol, nu mă aștept ca povestea asta să fie definitiv încheiată.

Un alt lucru mi se pare trist, e că mulți, foarte mulți astfel de participanți sunt complet habarniști. N-au avut ei vreodată vreo legătură cu activismul, cu protejarea mediului sau alte asemenea; Dacă am avea reporteri serioși cu o simplă întrebare mulți ai fi puși cu botul pe labe, gen Tu exact, de ce ești împotriva proiectului ?! ei sunt contra, pentru că asta au înțeles ei din democrație. N-au nici o soluție la problemele țării, fac aproape orice să evite taxele (doar proști nu’s !), continuă să voteze cu comuniștii și vor ca statul să le dea.

Cine nu s-a prins până acum, în lume lupta se duce pentru controlul resurselor energetice:

  • rușii au (aproape) de toate, dar țin cu dinții de ele, nu le dau populației lor, ci vor să le vândă altora ir profitul îl încasează numai câțiva KGBiști;
  • americanii au 2 abordări: prima se referă la binele tuturor americanilor și presupune să nu-și folosească resursele lor, resurse care le păstrează pentru mai încolo; ca să pună mâna pe resursele altora merg și la război (vezi Irak); a doua, la cara doar cei super bogați pot prinde o bucată de ciolan, e să scoată și profit de pe urma celor care le pică, democratic, în plasă.

Prin 2010 sau 2011 am văzut filmul documentar independent Gasland (IMdb) care ilustra foarte bine anumite efecte ale procedurilor de fracturare hidraulică. Nasol e că totul s-a petrecut în USA. Trailerul filmului este mai jos iar direct de aici poate fi urmărit filmul, direct cu subtitrare, e drept calitatea video ar putea fi mai bună.

De pe Vimeo, într-un documentar rezumat de 15 minute, se pot vedea efectele dezastrului lăsat în urmă de o companie controlată direct de Chevron, efecte care încă sunt vizibile după mai bine de 30 de ani de exploatare petrolieră în Ecuador. Jocurile de culise practicate de americani sunt interesante. Totuși, din cât am studiat problema, acolo nu s-a lăsat cu cafteală …