Plecând de la provocarea de aici a lui Victor Kapra și dând peste niște probleme tehnice la care nu am găsit rezolvare, și având în vedere că deja scrisesem articolul am decis să-l public aici. (Fără diacritice pentru că inițial am crezut că aceasta ar putea fi una din probleme)

Prin 2007 eram student și lucram part time la o companie de IT&C. Dupa cum imi aduc eu aminte, reușeam să-mi conving șeful de atunci să-mi permită să instalez în incintă un AP (acess point) pentru că tocmai trecusem la lucrul de pe PC pe un laptop. Prețurile pe partea de echipamente WiFi erau prohibitive dar norocul face că firma rămăsese pe stoc cu un AP ce nu mai fusese folosit la o lucrare solicitată de terți. Convins cu greu, seful imi da sarcina sa configurez singur totul. Evident n-a fost atât de simplu cum e acum, de 3-4 ori Next-Next și câteva date introduse, interfața de administrare era praf, nu se salvau valorile introduse cum trebuie decât dacă foloseai tasta TAB pentru a sări de la un câmp la altul, am mai avut nevoie de un server DHCP.
DWL-1000APSurpriza a venit când am primit fizic echipamentul; eu îl vedeam în gestiune, dar fizic era într-o altă locație. Era un AP ok, primul care-l țineam în mână știam cu ce se mânâncă din cursurile CISCO pe care le urmam atunci. AP-ul era un DLINK, model ce semăna cu modelul din imagine, modelul exact – la punct și virgulă – nu-l mai știu exact, model care nu știa decât de protocolul 802.11b; în limbaj inteligibil uman atingea o viteză maximă de 11 Mbps. Diferență mare față de standardul ce-l folosesc în prezent (802.11n) care ajunge la 150 Mbps și chiar enormă față de ultimul standard în materie (802.11ac) ce ajunge la vreo 866 Mbps.
Îmi aduc aminte cum colegii din facultate veneau pe la mine pe la birou să experimentăm transferuri de date între laptop-uri complet independente (fără vreun fir conectat, atât din punct devedere al alimentării cu tensiune sau al rețelei de date). Era o nebunie. Ca să copiezi prin rețea un film (CD/700MB) aveai nevoie de răbdare … și baterie încărcată la laptop.
În prezent, datorită volumului mare de date care le transfer via internet, sunt momente când devin ușor iritat dacă sunt conectat la echipamentele părinților/prietenilor, echipamente mai vechi și care limitează viteza de conexiune. Sincer, azi nu cred că aș mai rezista să mai fiu conectat la internet prin acel echipament. Cred că în zilele noastre WiFiul a devenit o tehnologie extrem de utilizată dar fără să îi dăm o prea mare importanță în viața de zi cu zi. Din ce am identificat eu, dacă echipamentul există și funcționează, atunci nu ne (mai) interesează deloc de el. Când este vreo problemă ne aducem aminte de echipamentul în cauză și căutăm soliții, eventual ne mai documentăm cu ce e nou apărut în domeniu.
Fără legătură la provocarea lansată, chiar în zilele trecute întocmisem un mic ghid de optimizat WiFi-ul